ZECE MOTIVE DE NEFERICIRE

hqdefault

 

.

Am ales din sacul nefericirii doar zece motive, ele sunt nenumărate.

1. EVITAREA MOMENTULUI PREZENT

Dacă privim în jurul nostru  când mergem pe stradă vom vedea oameni care trec pe lângă noi absenți, preocupați doar de gândurile lor și nicidecum de razele soarelui, de cei ce trec pe lângă ei, de frumosul sau urâtul naturii, de pericolele din trafic.

În gândurile lor au ajuns deja la serviciu, la doctor, la nepoți, la interviu, etc. Unii vizionează adevărate telenovele legate de ce-i preocupă și ratează întâlnirea cu bărbatul sau femeia visată ani de zile, întâlnirea cu un prieten care i-ar oferi un pont despre un job râvnit, revederea unei cunoștințe care să-l îndrume spre un anumit doctor pentru afecțiunea de care suferă.

Deschideți toate simțurile să puteți primi tot ce vi se oferă. E chiar lângă voi soluția problemelor voastre. Trebuie doar s-o vedeți.

Și suntem nefericiți!

2. CONDIȚIONAREA SOCIALĂ

De pe la vârsta de 4 ani începe ceea ce eu numesc condiționare socială. Pană atunci copilul se poartă natural, râde și plânge cu toată ființa lui de fiecare dată, face pozne nenumărate explorând tot ce-l înconjoară. Și aici intervin părinții, care încep să-l condiționeze, cu alte cuvinte să-l educe. Apar regulile. Sunt bine intenționați. Dar copilul nu mai poate râde tare pentru că e caraghios, nu mai poate plânge pentru că ceilalți nu trebuie să afle că este slab și vulnerabil, valabil mai ales pentru băieți  “un bărbat nu plânge niciodată”.

Pozne? Dacă până mai ieri era drăgălaș când făcea câte una acum e sfârșitul lumii dacă încalcă regulile, e pedepsit. Copilul se va opune din răsputeri devenind rebel, noi inventăm pedepse.

Fără o explicație potrivită, îi spunem că așa trebuie, că altfel nu-l vom mai alinta, alina, iubi. Îi punem un șablon pentru a deveni cineva mai târziu. El este cineva acum, dar noi nu-l vedem, vrem  să se schimbe.Și el va deveni străin de felul lui de a fi și se va preface atât, încât se va pierde pe sine.

Noi am făcut-o de mult.

Să nu înțelegeți că educația nu e bună, că nu contează ce-i 7 ani de acasă. Explicați copilului tot ce nu-i frumos să facă, pe înțelesul lui, nu doar sec, fără să-l puneți pe NU mereu în față (nu fă asta, nu pune mâna, nu răspunde când îți vorbesc).

Ci să-i vorbim despre  CE SE ÎNTÂMPLĂ DACĂ  face sau spune ceea ce nu-i potrivit. Nici nouă nu ne place când ni se impune ceva. Dar ne conformăm ca și copilul. Ajunge să ni se pară normal.

Și suntem nefericiți!

3. REPRIMAREA

Toate emoțiile, toate trăirile legate de a nu putea exprima ceea ce simțiți vor fi reprimate și la început reprimarea se va simți la modul fizic (nod în stomac, piatră pe inimă, diaree sau constipație, fiori reci).

Apoi toate se vor duce în ceea ce eu numesc Cutia Pandorei, în subconștient, după ce corpul nu ne va mai da nici un semnal, pentru că nu o poate face la infinit fără să fie băgat în seamă.

Dar când ne e lumea mai dragă, ne va apuca o stare proastă, aparent fără nici o explicație. Când suntem relaxați, creierul nostru deschide Cutia Pandorei și scoate de acolo bucățele din ce am reprimat în trecut sub formă de emoții care ne bulversează deoarece nu putem înțelege motivul real.

Și noi trebuie să curățăm, măcar acum, la nivel spiritual. Dacă nu știți cum, respirați profund (cu burta) de câteva ori, vă veți simți mai bine.

Dar noi nu analizăm ci îi punem o etichetă: suntem  stresați. Dar stresul cum poate fi anihilat?

Întreg nu se poate, ci doar bucată cu bucată, fiecare cu numele ei.

Și suntem nefericiți!

4. APROBAREA

Vrem să fim apreciați pentru ceea ce facem.

Pentru că ceea ce suntem nu interesează pe nimeni vom face tot ce ne stă în puteri să atragem acceptul și admirația celor din jur. Ne lipsește încrederea în noi.  

La liceu vrem să fim populari și intrăm în turmă. Vom copia obiceiuri dăunătoare corpului și spiritului nostru. De unele nu vom reuși să scăpăm toată viața.

Ne înscriem la o facultate recomandată, urmăm tradiția familiei și devenim  doctori, ingineri, judecători, profesori… Vom stârni invidii.Dar nu vom fi fericiți chiar dacă vom avea succes. Nu e ceea ce ne doream.

Poate unora ne-a plăcut arta și am devenit doctori. Vom fi doctori buni dar va lipsi pasiunea.

Și suntem nefericiți!

5. ÎNFĂȚIȘAREA

Indiferent că vorbim de femei sau bărbați cred că fiecare ne-am privit în oglindă și nu ne-a plăcut imaginea reflectată.

De ce? Pentru că peste tot sunt reclame cu tineri perfecți, cu ten minunat, cu talie de viespe, cu musculatura impresionantă, cu corp de invidiat, cu zâmbet cuceritor.

Poze cu oameni în vârstă sunt doar cele cu pensionari fericiți (?!).

Chiar așa să fie? Priviți cu adevărat în jur și vedeți că toți suntem normal de frumoși. Nu e necesar să fim perfecți ca în poze, avem o altfel de frumusețe și nu mă refer la cea interioară.

Dar ce fac reclamele? Vor să crezi că trebuie să ajungi la un ideal. El a fost creat de anumite companii, reviste de moda, mass-media ca tu să devii consumator de anumite produse scumpe (cosmetice, operații estetice, suplimente alimentare). Vei deveni dependent de ele pentru că mereu mai e de lucrat la ideal. Dar nu-i idealul tău, e o vitrină.

Îngrijirea aspectului este o necesitate, nu o cursă cu obstacole. Un machiaj discret, o îmbrăcăminte potrivită și un zâmbet ne vor pune suficient în valoare.

Și suntem nefericiți!

6. AMÂNAREA

Suntem dependenți de orice: de la mâncare, țigări, băutură, animale de companie, haine  până la persoane dragi… Și devine viciu, obsesie. Mereu va fi un mâine când ne vom lăsa de mâncarea fast-food, de fumat, când vom ieși dintr-o relație abuzivă.

Nu programați în viitor schimbarea, începeți cu ce puteți face acum. Și luate pe rând veți reuși cu siguranță.

Și suntem nefericiți!

7. SINGURĂTATEA

Solitudinea e atunci când alegem să fim un timp departe de ceea ce ne solicită prea mult, când vrem să respirăm în liniște, când vrem să medităm.

Singurătatea apare fără voia noastră, Ea e produsă de un eveniment nedorit care schimbă totul: pierdem controlul, rutina, siguranța, iubirea. Omul drag te-a părăsit, perechea s-a dus înaintea ta, copilul e la casa lui. Ai rămas singur/ă.

Plângi cât ai de plâns o perioadă, lasă durerea să se manifeste. Dar nu o transforma în suferință, dă-i drumul după o vreme.

Fă eforturi să te ridici și să mergi mai departe, ți-a rămas tot potențialul. Nu deveni victimă.

Acționează! Să-ți pese de tine! Caută relații noi! Refă-ți  viata! Ea nu s-a oprit când ai pierdut pe cineva.

 Și suntem  nefericiți!

8. SUCCESUL

Ai terminat o facultate și vrei să lucrezi în domeniul pentru care te-ai pregătit atâția ani. Dar, hop, la angajare ai nevoie de experiență. Și ești forțat să accepți ceva, orice, pentru că nu poți sta acasă.

De multe ori nu reușești să mai pleci de acolo, te plafonezi și tristețea te va însoți mereu. Când întâlnești foști colegi și afli ce job-uri grozave au, suferi întreaga zi în loc să începi sa-ți depui CV-ul unde dorești. Poate fi și în alt oraș, nu-ți fie frică s-o iei de la început.

Te zbați să-ți depășești indicatorii la job dar nu primești nici un bonus. Îl meritai. Promovarea se lasă prea mult așteptată. Nu dispera, la un moment dat eforturile tale vor fi răsplătite.

Ai renunțat la visele tale pentru el/ea, îl iubești de nu se mai poate. Te-a lăsat pentru alta/altul. Nu meritai asta. Nu te opri, iubirea nu are început și sfârșit, doar relațiile pot dura o zi, o vacanță, un an, zece ani…toată viața.

Un prieten te-a trădat după ani.  A făcut publice toate secretele tale. Chiar meritai asta? Nu generaliza, nu toți prietenii sunt așa.

Un coleg te-a copiat la un examen. El a fost admis, tu ai picat. E o răsplată pentru un bine fals. Învață din lecția asta, fă-ți ție și colegilor un bine real.

Și suntem nefericiți! 

9. CRIZA DE TIMP

Când suntem copii avem timp pentru toate, timp de joacă, timp pentru școală. Zilele par lungi iar orele de curs par să nu se mai termine.

Cu cât înaintăm în vârstă percepția timpului se schimbă. parcă trece mult prea repede. Este efectul lipsei de prezență.

Tinerii își propun atâtea încât se simt striviți și nu reușesc decât cu mari eforturi să termine ce au început.

Cariera e pe primul loc și nu-și pot construi o relație stabilă până la 27-30 ani, când pretențiile legate de un posibil partener au crescut considerabil. Cei potriviți sunt deja căsătoriți.

Apoi așteaptă să apară perechea ideală. Câți dintre voi așteptați? De cât timp? Până când?

Dați jos idealul ca să vă permiteți să întâlniți oameni noi, nu judecați (studiile, funcția, venitul, mașina, neamul, vârsta, culoarea ochilor, kilogramele)  înainte de a-i cunoaște bine, să aveți de unde alege cu adevărat.

Lucrăm cu program prelungit. Suntem rupți de oboseală, ne neglijăm. Familia e un loc unde aterizăm seara târziu. Și reproșurile curg de ambele părți.

Și suntem nefericiți!

10. BOALA

La un moment dat ne îmbolnăvim. Ușor sau grav. Ne dorim o pastilă miraculoasă, un doctor priceput, tratamente revoluționare, sprijin din partea familiei. Chiar dacă le-am primi pe toate, sănătatea se lasă așteptată.

 Pentru că noi nu renunțăm la nefericire, ne ținem cu dinții de ea, fără să bănuim că boala s-ar putea sa fie răspunsul.

Și suntem nefericiți!

Dacă ați ajuns pană aici, poate dați un like pentru mine și un share pentru prieteni.

 Pupici, Rodica.

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation