DEPRESIE, ANXIETATE, NELINISTE SI EMOTII

 

o-DEPRESSION-facebook

 

CAUZELE DEPRESIEI

Drumul de la emoții la depresie trecând prin neliniște și anxietate l-am parcurs fiecare dintre noi măcar o singura dată cu conștientizare sau nu.

Am căutat explicații, am recurs la ajutor specializat, tratamente, de la o pastilă la dependență chiar.

Cheia care ne aduce la starea de bine trebuie găsită de noi prin câteva metode simple și la îndemână.

Vom începe prin a identifica CAUZELE care ne-au dus la pierderea echilibrului interior:

Fricile noastre sunt un factor determinant și sunt prezente mereu, indiferent că suntem treji sau dormim.

Frica se exprimă prin întrebările pe care ni le punem, în special seara la culcare:

Cum să fac bani?
Cum să slăbesc mai repede?
Cum să arăt mai bine?
Cum să-mi păstrez relația?
Cum să-l/s-o fac să mă bage în seamă?
Cum să-mi salvez afacerea de la faliment?
Ce mă fac dacă-mi pierd serviciul?
Cu ce îmi plătesc luna asta facturile?

și multe altele pană la frica de singurătate și de moarte (prin accident, boală gravă, sinucidere și crimă.

CAZUL MEU

Pierderea soțului a însemnat pentru mine nu numai despărțirea de cineva drag ci și a stâlpului casei, pe el se sprijinea, după mine, tot ceea ce făceam sau reușeam în viața de zi cu zi. Opțiunea de a face ceva de una singură nu exista. De-abia după trei luni de jelit și un preinfarct am realizat că el nu se mai întoarce ci doar eu pot pleca spre el. Un singur pas e suficient. Am fost atât de aproape.

Aveam ca fiecare rate la bancă, obligații față de copiii care erau mari (18 ani, 21, 24 de ani) iar primii doi nu-și începuseră propriul lor drum (financiar vorbind), încă depindeau de mine să-și continue studiile, să se angajeze sau orice își doreau să se împlinească.

Frici? O mulțime. Un morman de emoții și stări negative, nervi, țipete, răscoale.

Nu mai era tatăl să hotărască pentru toți, voiam să-i iau locul. Băieții voiau să hotărască singuri ce vor și conflictele au fost aprige. Până m-au anunțat că pleacă de acasă. Se fac boschetari dacă-i nevoie decât să mai stea cu mine.Erau atât de hotărâți încât mi-am dat în sfârșit seama că-i pierdeam și pe ei.

Ce-am făcut?

Găsirea soluțiilor a durat ceva vreme.

Nu le mai dădeam ordine. Comanda Du-te să iei pâine! Fă curat! s-a transformat în S-a terminat pâinea, când ai tu timp trage o fugă la magazin, Când ai tu timp, te rog să faci puțină ordine, etc.

După vreo lună veneau singuri să mă întrebe ce e nevoie de cumpărat sau duceau gunoiul la tomberoane fără să-i mai rog, făceau o curățenie de mai mare dragul. 

Acum am cei mai buni băieți, nu-i plictisesc cu întrebări iscoditoare, nu-i controlez, nu-i înnebunesc cu telefoanele când sunt plecați din localitate, nu-i pisez cu mâncarea. Nu mă mai leg de felul cum se îmbracă sau se încalță.

S-au așezat toate și acum e liniște. Țipetele de cum intram pe ușă au dispărut complet.

Mi-am descoperit abilități noi și am reușit să-mi achit ratele. 

Am învățat să cunosc calculatorul și să-mi fac acest site. Altă aventură.

Am reușit să-mi schimb comportamentul și viața a început din nou să pulseze din nou în mine.

PIERDUT ÎN SPAȚIU

Tu ce frici ai?

Dacă te vei uita atent la întrebările cele mai frecvente (sprijinite pe frici) nici una nu se referă la momentul prezent (ești în pat, în mașina, îți bei cafeaua, mănânci ceva, te plimbi…și te omoară gândurile, întrebările și soluțiile probabile).

Și ce mai observi?

Că nu dai nici o atenție îndeletnicirii prestate când îți pui întrebările (mănânci gândind, conduci și vorbești la telefon, tai ceapă și te uiți la televizor, celebrul multitasking).

Ești în afara ta cu totul. Nu mai percepi aproape nimic din realitate (căldura patului,traficul, aroma cafelei, gustul mâncării, firele de iarba…).

Ești deconectat.

Ce e de făcut?

Simplu, alegeți un interval din zi, nu mai mult de 30 minute în care sa-ți pui o singură întrebare, să găsești soluții pe care să le aplici:

– depunerea de CV-uri pentru un job
– programarea la un specialist
– liste de cumpărături
– administrarea resurselor
și apoi treci la prezent și te ocupi de ce ai de făcut atunci (doar să mănânci, doar să conduci cu atenție în trafic, să te bucuri de o conversație).

BALOANE DE SĂPUN

Întrebările te vor bântui în continuare, ca o placa de patefon zgâriată care se repetă la infinit. Las-o să ruleze și nu-i da importanță, asa cum faci în timpul reclamelor: pleci la bucătărie să bei un pahar cu apă. Programele rulează în legea lor pană te întorci, auzi doar sonorul. Iar dacă închizi televizorul sau laptop-ul ele rulează în continuare, doar că tu nu le mai percepi.

Dă-le importanță doar celor relevante și cu realizare imediată, nu iluziilor minții, nu baloanelor de săpun. 

Tu vrei să dormi și te gândești la concediu. Irelevant, iluzie. Spune-i minții să te lase în pace. Dacă o să te poți scula dimineață. Irelevant. Ai alarmă pentru asta. Dacă ajungi la timp la servici. Ai să vezi atunci dacă e cazul, nu acum când vrei să dormi și-ți apare în minte un trafic infernal. Deci, altă iluzie.

Așa e și cu gândurile tale. Vei începe doar sa le auzi fără să te oprești de mii de ori asupra fiecăruia pană ce mintea va înțelege că

TU HOTĂRĂȘTI când și la ce vrei să gândești

și ea te va ajuta. Numai atunci.
Pentru că mintea nu-ți va aduce niciodată o soluție inedită, ea știe doar drumurile bătătorite și se bazează doar pe experiența ei acumulată în timp.

Doar tu poți avea intuiție și soluția va veni limpede.

Scrie-ți întrebările (fricile) cele mai frecvente și ia-le pe rând. Vezi care sunt iluzii sau se referă la un viitor îndepărtat.

Taie-le pe cele la care ați obținut răspuns.

Prin eliminarea lor veți scăpa încet, încet de frici.

Pupici, Rodica.

sursa imagine

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Post Navigation